Diagnosticarea Sindromului Cushing la câini
- Medici veterinari
Sindromul Cushing este cel mai frecvent la pacienții de vârsta mijlocie și pacienții vârstnici. Hiperadrenocorticismul dependent de hipofizar (PDH) este cel mai frecvent la rasele mici de tip terrier, iar hiperadrenocorticismul dependent de suprarenale (ADH) este mai frecvent la câinii mai mari.
Polidipsie
Polidipsia este senzația de sete excesivă. Poate să nu fie evidentă, de aceea trebuie monitorizat vasul de apă al animalului.
Poliuria
Adesea, se prezintă prin urinarea în casă sau trezirea stăpânilor pe timpul nopții pentru a ieși să urineze.
Polifagia
Polifagia reprezintă un simptom al bolii Cushing, manifestat prin senzație de foame excesivă.
Pot belly
Pot belly reprezintă burtica umflată și rotundă a animăluțului care suferă de sindromul Cushing.
Pufăit
Câinii pot prezenta un gâfâit nemoderat, chiar și atunci când aceștia sunt calmi și inactivi.
AloPecie
Câinii pot prezenta zone fără păr, nepruriginoase și bilateral simetrice.
Performanță fizică precară
Vârsta nu este o boală, iar atunci când observați „încetinirea” animalului, ar putea fi boala Cushing cauza.
Câinii care sunt diagnosticați din ce în ce mai devreme în procesul bolii nu prezintă adesea toate semnele "P" menționate mai sus. Orice combinație de simptome poate indica o boală.
Cum este diagnosticat sindromul Cushing?
Dacă rezultatele testelor de sânge generale pe care veterinarul le recomandă și semnele clinice pe care câinele le prezintă cresc suspiciunea de sindrom Cushing, se vor efectua teste specifice Cushing pentru a confirma sau infirma diagnosticul.
Deoarece concentrația de cortizol din sânge fluctuează foarte mult pe parcursul zilei la câinii sănătoși și la câinii cu Cushing, diagnosticul nu poate fi confirmat printr-o singură măsurare a cortizolului.
Cele două teste cel mai frecvent utilizate pentru confirmarea diagnosticului sunt testul de supresie cu dexametazonă în doză mică și testul de stimulare cu ACTH.
Test de supresie cu dexametazonă în doză mică
În timpul acestui test, câinele va fi injectat cu dexametazonă. La câinii care nu au boala Cushing, această injecție va suprima complet producția de cortizol.
Veterinarul va determina acest lucru măsurând mai întâi nivelul "normal" de cortizol din sânge, apoi se vor recolta alte două probe de sânge la 3-4 ore după injectarea dexametazonei și la 8 ore după injectare.
La câinii fără Cushing, nivelurile de cortizol după injectarea cu dexa vor fi scăzute, în comparație cu nivelurile "normale", deoarece dexametazona împiedică glandele suprarenale ale patrupedului să producă cortizol.
La câinii cu boala Cushing, nivelurile de cortizol după injectarea cu dexametazonă vor rămâne ridicate, deoarece dexa nu eeste capabilă să suprime cantitatea crescută de cortizol produsă de câinii care suferă de această afecțiune.
Testul de stimulare cu ACTH
Acest test arată dacă patrupedul produce în exces cortizol, testând răspunsul glandelor suprarenale la stimularea hormonului ACTH. Așa cum s-a prezentat în pagina "Ce este sindromul Cushing", ACTH este hormonul produs de glanda pituitară, care stimulează producerea de cortizol.
Veterinarul va efectua acest test măsurând inițial nivelul "normal" de cortizol din sânge, apoi vor injecta o versiune sintetică de ACTH și vor prelua o altă probă de sânge după o oră.
Deoarece ACTH stimulează în mod natural producția de cortizol, nivelurile de cortizol după injectare vor crește peste nivelurile normale la câinii fără boala Cushing. Cu toate acestea, acest răspuns este în mod normal ușor – majoritatea câinilor sănătoși producând o valoare de cortizol într-o oră de 300-400 nmol/l.
La majoritatea câinilor care suferă de sindromul Cushing, producția de cortizol după injectarea de ACTH sintetic este mult mai crescută și, pentru majoritatea cazurilor, se va observa o valoare de cortizol într-o oră mai mare de 550 - 600 nmol/l.
Cu toate acestea, este important de reținut că niciunul dintre aceste teste nu este perfect și că medicul veterinar poate fi nevoit să efectueze ambele teste pentru a obține un diagnostic clar.
Descoperirea Sindromului Cushing
Odată ce testele inițiale au confirmat diagnosticul cu Cushing, medicul veterinar poate recomanda alte teste pentru a afla dacă patrupedul suferă de boala hipofizară sau suprarenală. Decizia de a efectua aceste teste suplimentare va depinde de simptomatologia câinelui.
Procesul de localizare a cauzei bolii Cushing poate implica teste de sânge suplimentare sau imagistică pentru diagnosticare suplimentară, inclusiv ecografie, RMN sau CT.
În funcție de circumstanțe, nu fiecare câine are Cushing localizat - cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare testele mai sus menționate, deoarece pot oferi opțiuni alternative de tratament și/sau oferă o idee despre prognosticul animalului de companie.
